Capitolul III

 Sophie îi dă numele de "Katy" pisicii sale. Dar totuşi, mama sa va accepta să o ţină în casă? 
     - Nu-mi pasă! zise So. Dacă o voi ascunde la mine în cameră, sigur n-o va vedea. Oricum la şcoală nu mai merg.
   Aceste cuvinte le-a spus chiar ea, cu voce tare. Ajunsă acasă, Sophie fuge în cameră ei. Părinţii ei sunt la cabinet, aşa că are timp să afle mai multe despre misterul lui Katy. Unii magicieni spun că ele aduc ghinion, datorită faptului că sunt atrase de întuneric şi distrug ceea ce nu le convine, deşi ele par inofensive.
    În prima noapte, Katy s-a ascuns sub pat, Sophie, considerând că va sta acolo întreaga noapte, chiar dacă părinţii ei vor veni, nu sunt şanse s-o vadă. Citea până îi venea somnul, dar de multe ori adormea cu textele în mâinile reci şi uscate de la paginile cărţii "The mistery is magic". Studia cartea cu fiecare rând, fiecare cuvânt. Chiar dacă avea doar 8 ani, era la fel de inteligentă ca mama sa, poate chiar mai mult. Dar niciodată nu s-a întrebat de ce.
   Dimineaţa, Sophie se trezise destul de devreme, nu ştia de ce. Simţea că un lucru apropiat îi lipseşte. Dar ce? Ce putea lipsi, tocmai la ora respectivă? - Cartea!
   Cartea? Care carte? Din care citea..înainte să adoarmă. Sophie fuge la mama ei, trezind-o :
   - Mamă, de ce mi-ai luat cartea? 
   - Bună..bună dimineaţa, So! Dar prea dimineaţă. Ce faci la ora asta? Şi ce carte? Nici nu am umblat prin camera ta de când m-am întors de la cabinet. E foarte multă muncă, de aceea trebuie să vii să ne ajuţi. Cum a fost la şcoală?
   - Ce şcoală? Nu mai merg.
   - Cum să nu, So? E foarte important, mai ales pentru noi.
   - Bineînţeles, pentru voi. Dar la mine nu vă gândiţi?
   Sophie ieşi pe uşă, mergând în cameră ei. În gândul ei zicea "De ce mamă insistă să devin medic, medic şi iar medic? M-am săturat". O strigă pe Katy. Cum intră în cameră, o zărise pe pat.
   - Jos! Nu ai ce caută acolo.
   Katy avea o privire pătrunzătoare şi profundă. Îţi străpungea sufletul când se uita la tine. Sophie îşi aminteşte că pisica dormise sub pat, iar dacă cartea căzuse pe jos, probabil se jucase cu ea. Trage o privire sub pat, unde vede cartea deschisă, cu scrisul în sus. Nu putea vedea la ce pagină era. A tras-o, şi privea mirată la pagina respectivă. A rămas surprinsă.
   - O doamne! 
    Pagina în care era fragmentul despre pisicile negre, era ruptă.