Pentru că era prima zi şi nu cunoştea pe nimeni, Sophie a hotărât să nu se ridice din banca ei să facă cunoştinţă. A preferat să citească în continuare, deşi mai avea câteva pagini şi termina cartea. Se va ridica să-şi cunoască noii colegi?
După zece minute, intră învăţătoarea în clasă. Toţi elevii, înafară de Sophie, se ridica în picioare :
- Bună ziua, doamnă învăţătoare!
- Bună ziua, elevilor. Bine aţi venit, sper să ne împrietenim repede. Iar tu, fata din prima bancă, de ce stai ascunsă? Ce faci acolo?
Sophie a refuzat să se ridice, rămânând ascunsă în bancă ei.
- Cu tine vorbesc, fetiţo! Nu te ridici să mă saluţi, ca şi colegii tăi? Îţi este frică de mine? Nu te mănânc. Vino aici.
Sophie s-a ridicat încet, şi-a pus cartea în ghiozdan, dar nu a uitat să-l închidă, apoi s-a apropiat de învăţătoare.
- Bună, fetiţo! Eşti foarte frumoasă, dar văd că la fel de timidă. Numele meu este Bradla Karley. Care este numele tău?
- So...Soph..Sophie.
- O, Sophie! Ce nume frumos. Dar de ce nu vrei să ne vorbeşti? Ce făceai acolo în bancă?
Câtva timp o tăcere profundă, iar ochii copiilor s-au aţintit spre Sophie. Învăţătoarea a spus în şoaptă :
- Dragi elevi, este o colegă frumoasă, dar timidă. Ne va răspunde la întrebări imediat, acum e timpul să treci la loc, iar voi staţi jos.
Ochii lui Sophie au început să se înroşească, iar o lacrimă îi mangâia obrazul. S-a aşezat pe scaun, şi-a şters obrazul, continuând să stea ascunsă în bancă ei. Mathew a încercat să o liniştească, să nu plângă deoarece ceilalţi elevi vor râde de ea. Învăţătoarea îi şopteşte că dacă doreşte să meargă la toaletă, îi este permis oricând, doar trebuie să ceară voie. Sophie se ridica, dar nu uită să-şi ia ghiozdanul ei perfect alb.
A ieşit pe uşă. A vrut să meargă la baie, dar nu ştia unde este. I-a fost ruşine să se întoarcă din nou să o întrebe pe Bradla, aşa că a hotărât să plece acasă. Casă ei era la câţiva paşi de şcoală, paşi pe care i-a reţinut de dimineaţă când a fost condusă de mamă ei.
Se gândea la multe acum, nu ştia ce să facă. Nu vroia cu niciun chip să înveţe medicină. Era pasionată de magie. Magia şi seducţia lucrurilor o fascinau, chiar dacă avea decât 8 ani. În drum spre casă, în dreapta ei zăreşte o casă mai ciudată faţă de celelalte. O pisică trece prin graţiile porţii. Era neagră. Sophie îşi aminteşte din cărţile citite :
"Pisicile negre se numesc fii demonilor. Fereşte-te ele, pentru că provin din case bântuite. Sângele lor este perfect roşu, iar culoarea ochilor, de obicei verde, îţi inspiră neîncredere, dar şi mister. Acest mister, probabil niciodată descoperit. Depărtează-te şi nu ţine niciodată în casă una."
Lui Sophie îi plăceau pisicile, iar când zic pisică, menţionez că una NEAGRĂ . Preferă mister, iar acea pisică a simţit asta. S-a apropiat de ea, a început să miaune. A luat-o puţin în braţe şi a hotărât să o ducă acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu